Todd Meiklejohn, un profesor american în vârstă de 51 de ani, a suferit un accident vascular cerebral masiv în locuința sa, însă intervenția rapidă a medicilor i-a permis să plece din spital în mai puțin de 48 de ore. Bărbatul, pasionat de ciclism și considerat sănătos, și-a recăpătat într-un timp scurt vorbirea și mobilitatea pe partea dreaptă a corpului.
În dimineața zilei de 8 august 2025, Meiklejohn se trezise în jurul orei 6:00 și se pregătea pentru o întâlnire programată devreme. A simțit brusc o durere puternică, asemănătoare unei strângeri, după care vederea i-a fost afectată în partea dreaptă și nu și-a mai putut controla jumătatea dreaptă a corpului.
„Probabil am ieșit din baie. Am ajuns jos, lângă perete, și îmi amintesc doar paralizia de pe partea dreaptă. Pur și simplu continuam să cad. Nu mai aveam suficientă putere”, a povestit bărbatul.
Soția lui, asistentă medicală, plecase de acasă pentru a merge la sală. Aproximativ 45 de minute mai târziu, s-a întors în drum spre serviciu și l-a găsit întins pe podea. A sunat imediat la serviciile de urgență, iar Meiklejohn a fost transportat la Miami Neuroscience Institute, parte a rețelei Baptist Health.
Intervenția în primele minute
Medicii au stabilit că pacientul suferise un AVC sever și au decis să efectueze de urgență o trombectomie mecanică. Prin această procedură, un cateter este folosit pentru îndepărtarea cheagului care blochează circulația către creier.
La doar 38 de minute după apelul soției, Meiklejohn se afla deja în timpul intervenției. Neuroradiologul intervenționist Guilherme Dabus a subliniat rolul decisiv al rapidității: „Timpul înseamnă creier. Cu cât alimentarea cu sânge este întreruptă mai mult timp, cu atât crește riscul ca țesutul cerebral să sufere leziuni permanente”.
Tratamentul prompt a limitat leziunile permanente. La scurt timp după procedură, bărbatul a putut să vorbească din nou și să-și miște partea dreaptă a corpului, iar externarea a avut loc înainte de împlinirea a 48 de ore de la producerea AVC-ului.
„Îmi amintesc că doctorul Dabus a venit și mi-a spus: «Ești un miracol». Sunt unul dintre pacienții norocoși care pot spune că am fost binecuvântat să pot ieși din spital pe picioarele mele și să spun această poveste”, a relatat Meiklejohn.
Recuperarea a continuat într-un ritm rapid. El s-a întors la serviciu după aproximativ patru săptămâni, iar la două luni de la AVC a reușit să parcurgă din nou aproape 100 de mile cu bicicleta.
Investigațiile au găsit cauza
Pentru că era activ și nu avusese probleme medicale importante, medicii au căutat explicația pentru apariția unui AVC atât de grav. Ipoteza inițială a unui cheag format în picior și ajuns ulterior la creier nu a fost confirmată de investigații.
Examinările cardiace au evidențiat însă un foramen ovale patent, cunoscut sub abrevierea PFO. Este vorba despre o mică deschidere între camerele superioare ale inimii, care, în mod normal, se închide la scurt timp după naștere.
În majoritatea cazurilor, PFO-ul nu provoacă simptome sau complicații. Rareori, un cheag poate trece prin această deschidere în circulația care duce către creier și poate declanșa un accident vascular cerebral.
Meiklejohn a fost supus unei proceduri minim invazive pentru închiderea PFO-ului. Intervenția a fost reușită, iar medicul său estimează că riscul unui nou AVC este acum foarte redus.
