Rețelele apropiate de Rusia continuă să funcționeze în Elveția, chiar dacă invazia Ucrainei a răcit relațiile dintre Berna și Moscova. Aproximativ 40 de miliarde de franci ar fi ajuns în economia de război a Kremlinului, între 2022 și 2026, prin piața elvețiană a materiilor prime.

Un exemplu al acestor legături este Ferdinand Muheim, fost primar al localității Andermatt, cunoscut sub porecla „Ferdinov”. După ce și-a vândut măcelăria, el a început să petreacă anual câteva luni într-o cabană aflată la mai puțin de 150 de kilometri de Moscova, pe terenul unei familii de prieteni.

Unul dintre fiii familiei conduce un batalion implicat în războiul din Ucraina, iar celălalt este militar, fără să fie trimis pe front. Muheim susține că presa occidentală prezintă o imagine denaturată a conflictului și vorbește despre atacurile cu drone ucrainene asupra depozitelor Wildberries, însă nu menționează încălcările dreptului internațional comise de Rusia.

Invazia începută în 2022, precum și atacurile asupra infrastructurii de apă și energie și asupra zonelor rezidențiale, au provocat în Ucraina peste 16.000 de victime civile, potrivit Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului.

Neutralitatea, temă de referendum

Ferdinand Muheim afirmă că își dorește încheierea războiului, dar consideră că Ucraina ar trebui să renunțe la Crimeea și la teritoriile disputate din sud-est. Poziția sa este apropiată de revendicările Kremlinului, deși el recunoaște că reprezintă o excepție într-o Elveție în care majoritatea populației susține Ucraina.

În opinia lui Muheim, imaginea Elveției s-a schimbat în Rusia. „Pe vremuri, puteam spune acolo «Sunt elvețian» și toată lumea se bucura; astăzi, Elveția nu mai este apreciată, pentru că nu ar mai fi neutră”, afirmă el.

Maria Zakharova, purtătoarea de cuvânt a Kremlinului, a acuzat recent Berna că s-a aliniat Bruxellesului și Kievului. Ea a comparat această poziționare cu apropierea de Berlinul nazist, acuzație care a intensificat dezbaterea elvețiană despre neutralitate.

Inițiativa lansată de Christoph Blocher în primăvara lui 2022, după ce Consiliul Federal a preluat sancțiunile Uniunii Europene împotriva Rusiei, urmărește să interzică adoptarea unor măsuri similare în viitor, prin introducerea interdicției în Constituție. Criticii o numesc „inițiativă pro-Putin” și avertizează că renunțarea la sancțiuni ar favoriza statul agresor, întrucât invazia Ucrainei încalcă dreptul internațional.

Miliarde derulate prin Zug

Istoricul Josef Lang, consilier național din partea Verzilor în cantonul Zug, susține că Elveția contribuie în continuare la finanțarea războiului rusesc. El indică centrul financiar din Zug, unde sunt înregistrate companii globale din industria materiilor prime, între care Glencore, cu profituri de miliarde realizate din afaceri cu Rusia.

Unele dintre aceste companii au avut legături directe cu Kremlinul. Printre entitățile menționate se află Gazprom și cele două companii implicate în proiectele Nord Stream.

Lang leagă situația actuală de rolul jucat de Elveția în perioada Războiului Rece. Comercianți americani și britanici de materii prime foloseau atunci teritoriul elvețian pentru schimburile comerciale cu Uniunea Sovietică. Prin Zug, fosta securitate est-germană, Stasi, ar fi obținut și tehnologii avansate supuse sancțiunilor.

Potrivit istoricului, Vladimir Putin s-a sprijinit ulterior pe aceste rețele. El estimează că, din 2022 până în 2026, aproximativ 40 de miliarde de franci au fost direcționați către economia de război a Rusiei prin intermediul pieței elvețiene de tranzacționare a materiilor prime.

Un caz invocat este Novatek, companie cu sediul în Zug. Autoritățile elvețiene au inclus-o pe lista sancțiunilor abia în aprilie 2026, deși până atunci firma continuase să comercializeze fără restricții gaz natural lichefiat provenit din Rusia.

Cine susține inițiativa

Aplicarea sancțiunilor europene a transformat neutralitatea elvețiană într-una relativă, iar Christoph Blocher respinge acuzația că demersul său ar fi favorabil Rusiei. Totuși, inițiativa atrage în special persoane care manifestă mai multă înțelegere față de Moscova decât față de statele occidentale și instituțiile lor.

Pentru promovarea acestei poziții a fost creat „Consiliul Neutralității”. Asociația acuză Elveția că urmează prea îndeaproape direcțiile Statelor Unite și ale NATO.

• Jacques Baud, fost colaborator al serviciilor de informații, sancționat de Uniunea Europeană și descris de aceasta drept „purtător de cuvânt al propagandei pro-ruse”;
• Ralph Bosshard, fost militar elvețian, invitat frecvent la postul RT și apropiat de Kremlin și de partidul german AfD;
• Guy Mettan, fost președinte al Marelui Consiliu din Geneva și al Camerei de Comerț Elveția-Rusia.

În primăvară, Guy Mettan a primit un doctorat honoris causa de la o universitate rusă care își declarase în scris sprijinul pentru Kremlin și pentru „operațiunea sa specială” din Ucraina. Membrii grupului susțin că statele NATO au o politică imperialistă și exercită presiuni asupra Rusiei.

Aceste idei vor fi promovate și la un miting programat pe 29 august, în Bundesplatz, sub mesajul „Nu NATO, da neutralității”. La eveniment sunt așteptați și critici radicali ai măsurilor adoptate în timpul pandemiei de coronavirus, precum și un politician comunist din Ticino, cunoscut pentru legăturile sale cu Kremlinul.

Ferdinand Muheim nu dorește să participe la campanie, dar spune că va vota în favoarea inițiativei. Parcursul său arată cât de extinse sunt conexiunile pro-ruse din Elveția, inclusiv în localități situate de o parte și de alta a Pasului Gotthard.

O istorie veche a relațiilor

Legăturile lui Muheim cu Rusia au și o componentă istorică. În 1799, generalul rus Aleksandr Suvorov a traversat Pasul Gotthard în timpul confruntării cu Napoleon, iar fostul primar din Andermatt s-a ocupat de întreținerea monumentului dedicat acestuia.

Muheim a organizat tabere pentru orfani și ceremonii oficiale, uneori cu participarea lui Dmitri Medvedev, care era la acel moment apropiat de Vladimir Putin. Datorită contactelor sale din Rusia, el a obținut contracte la Soci înaintea Jocurilor Olimpice de iarnă din 2014, cu puțin timp înainte de anexarea Crimeei.

În aceeași perioadă, Muheim l-a prezentat pe Bernhard Russi, campion elvețian la schi și proiectant de pârtii. El a făcut parte și din conducerea clubului de hochei Ambri-Piotta, alături de Filippo Lombardi, fost consilier în Camera Consilierilor din Ticino și specialist în politică externă, care călătorea regulat în Rusia.

Lombardi face în prezent parte din administrația municipală din Lugano. El a declarat că nu dorește să se pronunțe asupra inițiativei privind neutralitatea.

Relații tot mai reci

La Andermatt și în zona monumentului lui Suvorov nu mai sunt organizate manifestații de amploare, iar fanfara militară din Moscova și-a oprit vizitele. Consulatele onorifice ruse din Zurich și Lausanne sunt, la rândul lor, aproape goale.

Nici cetățenii ruși foarte bogați nu mai sunt primiți cu aceeași deschidere. În trecut, cantoanele elvețiene emiteau zeci de permise speciale de ședere pentru aceștia, invocând „interese publice importante”, în special veniturile fiscale pe care le aduceau.

Potrivit Secretariatului de Stat pentru Migrație, anul trecut au fost acordate doar patru astfel de permise, iar în anul curent nu a fost emis niciunul. Evoluția indică o deteriorare de durată a relațiilor dintre Elveția și Rusia.

Aceste relații au fost ambivalente încă din secolul al XVIII-lea. În 1784, Frédéric-César de La Harpe, originar din cantonul Vaud, a devenit guvernatorul lui Aleksandr Romanov, viitorul țar al Rusiei, iar nobilimea rusă a început să descopere Elveția.

Politica elvețiană de azil, liberală pentru acea perioadă, a atras numeroși opozanți ai regimului rus și a contribuit la apariția unor legături complexe între cele două țări. În 1917, Vladimir Lenin a plecat din Zurich spre Sankt Petersburg pentru a participa la răsturnarea regimului țarist.

Relațiile cu Uniunea Sovietică au rămas dificile. În 1923, Moritz Conradi a ucis un diplomat sovietic, iar autoritățile elvețiene l-au achitat. Relațiile diplomatice oficiale dintre Elveția și Uniunea Sovietică au fost stabilite abia în 1946.

Pe termen scurt, nu se conturează o îmbunătățire a raporturilor cu Moscova. Ignazio Cassis, șeful diplomației elvețiene și președinte al OSCE, a încercat să reia dialogul cu Kremlinul, însă gestul său nu a primit un răspuns favorabil.

Inițiativa privind neutralitatea pare să aibă șanse reduse de adoptare. Un sondaj Tamedia arată că 62% dintre persoanele chestionate se opun în prezent proiectului, în pofida semnalelor de susținere transmise de Rusia.