Tot mai mulți israelieni aleg să părăsească țara înaintea alegerilor decisive programate la sfârșitul acestui an. Datele recente indică o schimbare importantă a tendinței demografice care a susținut Israelul timp de decenii, cei mai afectați fiind tinerii bine educați și persoanele cu venituri ridicate.

Un studiu publicat la începutul acestei luni de autoritatea fiscală israeliană arată că emigrarea a crescut în 2023 și 2024 față de anii anteriori. Printre cei care au plecat se află, într-o proporție mai mare, persoane ale căror venituri erau impozitate la cote ridicate.

Fenomenul este asociat de mulți israelieni liberali cu direcția politică a guvernului condus de Benjamin Netanyahu. Aceștia consideră că țara a devenit mai puțin seculară, iar independența instituțiilor, în special a sistemului judiciar, a fost slăbită.

Planurile guvernului de a reduce influența instanțelor asupra deciziilor politice au declanșat, în 2023, proteste la care au participat zeci de mii de oameni. Manifestanții au văzut reforma judiciară drept o încercare de a schimba în profunzime caracterul Israelului.

Războiul accelerează plecările

Nemulțumirea față de schimbările politice s-a amplificat după atacul Hamas din 7 octombrie 2023 și răspunsul militar al Israelului. Războiul din Gaza, soldat cu moartea a peste 73.000 de palestinieni, precum și extinderea confruntărilor pe mai multe fronturi regionale au alimentat sentimentul de nesiguranță.

Chiar și israelienii care nu se opun în principiu operațiunilor militare sunt afectați de durata conflictelor și de lipsa unui deznodământ clar. Incapacitatea guvernului de a obține victoriile promise îi face pe mulți să creadă că au rămas blocați într-un ciclu nesfârșit al războiului.

Un sondaj realizat în august de Universitatea din Tel Aviv, pe baza datelor Biroului Central de Statistică, arată amploarea noului val migrator:

• aproape 270.000 de israelieni au părăsit țara în ultimii trei ani;
• peste 86.500 au plecat în 2023;
• aproximativ 91.500 au emigrat în 2024;
• numărul celor care au plecat în 2025 a fost similar celui din anul precedent.

Gilad Kariv, deputat al opoziției și președintele Comisiei pentru Imigrație, Absorbție și Afaceri ale Diasporei din parlamentul israelian, a descris situația drept un „tsunami” al emigrării. El acuză guvernul că nu ia măsuri pentru a opri această evoluție.

Plecarea din Israel rămâne însă însoțită de o puternică stigmatizare socială. Pentru mulți israelieni, mai ales pentru cei de dreapta, venirea evreilor în Israel este considerată aspirația firească, în timp ce emigrarea este privită ca un act de renunțare.

În anii 1970, premierul Yitzhak Rabin i-a numit pe israelienii care părăseau țara „o cascadă de fricoși”, formulare care a fost ulterior folosită de persoane din întregul spectru politic. Până și termenii utilizați pentru migrație reflectă această judecată: „aliyah”, pentru imigrarea în Israel, înseamnă „urcare” sau „ascensiune”, iar „yordim”, numele tradițional dat emigranților, se traduce prin „cei care coboară”.

Impactul asupra economiei

Soldul migrației Israelului a mai devenit negativ, dar doar pentru intervale scurte, de regulă în timpul unor crize financiare temporare. Demograful și statisticianul Sergio DellaPergola spune că, spre deosebire de situații similare întâlnite în Irlanda și Noua Zeelandă, actualul flux de plecări din Israel este îngrijorător prin amploare și durată.

„De această dată, nu este clar ce rol joacă economia”, a declarat DellaPergola. „Unii ar putea pleca pentru oportunități profesionale individuale, dar, în cea mai mare parte, vedem oameni care pleacă din cauza unui sentiment persistent de nesiguranță și a îngrijorărilor privind direcția politică a țării.”

Demograful consideră că apariția tot mai vizibilă a unor politicieni percepuți drept extremiști a accentuat polarizarea. El l-a indicat pe ministrul Securității Naționale, Itamar Ben-Gvir, care a cerut recent uciderea a 30-40 de palestinieni în Gaza în fiecare noapte.

În opinia lui DellaPergola, astfel de politicieni funcționează în principal ca instrumente ale strategiei lui Netanyahu, nu ca forțe independente. „Să nu existe nicio îndoială: toți aceștia sunt instrumente într-o orchestră dirijată de Netanyahu”, a spus el.

Plecarea specialiștilor poate afecta direct o economie dependentă de inovare și dezvoltare. Michael Ben-Gad, profesor la City St George’s, University of London, avertizează că păstrarea tinerilor, a persoanelor educate și a celor cu viziuni liberale este esențială pentru menținerea creșterii economice într-o țară tânără precum Israelul.

Economistul a amintit avertismentele formulate în urmă cu decenii de Dan Ben-David, potrivit căruia viitorul economic și politic al Israelului depinde de capacitatea sa de a inova și de a se dezvolta.

Un studiu calitativ realizat de Lilach Lev Ari, profesor de imigrație și demografie la Oranim College, arată că noul val este format tot mai mult din familii tinere, foarte educate și cu rezultate profesionale bune, în special în rândul celor care se mută în Statele Unite. Mulți dintre participanții la cercetare au indicat reformele judiciare, climatul social și politic, precum și războiul drept motive pentru plecare.

„Profilul devine mult mai bine conturat, în special în rândul celor care emigrează în Statele Unite”, a spus Lev Ari. „Din ce în ce mai mult, sunt familii tinere, foarte educate și cu rezultate profesionale excelente, care părăsesc țara, în parte, spun mulți dintre ei, din cauza reformelor judiciare, a atmosferei socio-politice și a războiului.”

Profesorul consideră că Israelul pierde oameni competenți, dar spune că nu există încă motive de panică. „Pierdem oameni competenți, dar avem în continuare oameni buni aici”, a afirmat ea. „Dar este un val de emigrare în creștere, care continuă de aproape trei ani și care ar trebui să ne îngrijoreze.”

Economistul politic Shir Hever susține că discuția publică se concentrează prea mult asupra profesioniștilor cu venituri mari, precum medicii, și ignoră pierderea asistentelor medicale și a altor angajați esențiali. El consideră că exodul acestora poate fi la fel de grav pentru funcționarea societății.

Hever a criticat și accentul pus aproape exclusiv pe industria tehnologică și pe cercetare-dezvoltare. „Economiștilor israelieni le place să spună că supraviețuirea statului israelian depinde de menținerea avantajului său în cercetare și dezvoltare, dar de ce? De ce ar fi cazul dacă acest lucru nu este valabil și pentru alte state, precum România?”, a declarat el. „Poate că este adevărat doar pentru că Israelul are nevoie de acest avantaj, pentru că, în cele din urmă, este un proiect de colonizare.”