După instalarea menopauzei, riscul de a dezvolta boala hepatică steatozică asociată disfuncției metabolice, cunoscută drept „ficat gras”, ajunge să fie de aproximativ două ori și jumătate mai mare. Concluzia aparține unei analize care a reunit 12 studii și a fost publicată în revista Menopause.

Afecțiunea poate evolua fără simptome evidente, însă, în timp, poate duce la inflamație hepatică, fibroză, ciroză și, în forme severe, insuficiență hepatică. Vestea bună este că schimbările de stil de viață pot încetini boala, iar în anumite situații chiar pot inversa evoluția ei.

De ce crește riscul la menopauză

Unul dintre motive este scăderea estrogenului. Înainte de menopauză, acest hormon are un rol protector și limitează depunerea grăsimii în ficat. Când nivelul său se reduce, organismul începe să depoziteze mai multă grăsime viscerală, în jurul organelor, în loc să o păstreze predominant sub piele.

Grăsimea viscerală este activă din punct de vedere metabolic și favorizează inflamația. Potrivit medicului obstetrician-ginecolog cu triplă certificare Anna Cabeca, aceasta poate schimba felul în care organismul depozitează grăsimea după scăderea estrogenului.

Dr. Trisha Schimek, specialistă în medicina stilului de viață la Radiant Women’s Health, estimează că grăsimea viscerală poate crește de la 5-8% înainte de menopauză la 15-20% după instalarea acesteia. Astfel, majorarea circumferinței taliei poate reflecta modificări metabolice care nu sunt vizibile direct la nivelul ficatului.

Un al doilea mecanism este rezistența la insulină. Pe măsură ce estrogenul scade, organismul poate folosi mai puțin eficient insulina, hormonul care ajută la controlul glucozei din sânge.

Endocrinologul Gillian Goddard, autoarea cărții The Hormone Loop, explică faptul că insulina nu mai reușește să blocheze la fel de bine eliberarea grăsimii depozitate. În consecință, cresc acizii grași liberi din sânge, iar ficatul îi preia și îi stochează în celulele hepatice.

Acumularea de grăsime afectează la rândul ei modul în care ficatul procesează insulina, ceea ce poate alimenta un cerc vicios metabolic.

Menopauza precoce, un risc suplimentar

Contează și vârsta la care apare menopauza. Un studiu publicat în revista Hepatology a indicat că femeile care au intrat la menopauză înainte de 40 de ani au avut un risc semnificativ mai mare de fibroză hepatică severă.

Dr. Jumana Al-Deek, medic de familie și autoarea cărții The Menopause Weight Loss Trap, subliniază că menopauza precoce poate influența riscul de afecțiuni ale ficatului, nu doar simptomele specifice acestei perioade.

Cum îți poți proteja ficatul

Intervenția timpurie este importantă, deoarece ficatul gras este adesea „silențios”. Controlul greutății, atunci când este necesar, alimentația și activitatea fizică pot contribui la ameliorarea bolii, mai ales în stadiile incipiente.

• Optează pentru alimente bogate în nutrienți. Redu zahărul, carbohidrații procesați și cerealele rafinate. Un model alimentar cu multe legume fără amidon, suficiente proteine, grăsimi sănătoase și alimente cât mai puțin procesate poate susține sănătatea metabolică. Pentru unele femei, diminuarea aportului de carbohidrați poate îmbunătăți sensibilitatea la insulină.
• Include exerciții de rezistență. Antrenamentele pentru dezvoltarea musculaturii ajută la menținerea masei musculare. Mușchii preiau și folosesc glucoza din sânge, ceea ce poate sprijini sensibilitatea la insulină și utilizarea mai eficientă a energiei.

Dr. Cabeca consideră că alimentația este unul dintre cele mai puternice instrumente pentru protejarea ficatului și recomandă, în funcție de situație, un stil alimentar cu puțini carbohidrați și bazat în principal pe alimente de origine vegetală. Ea susține și introducerea antrenamentelor de rezistență pentru refacerea și conservarea masei musculare.

Ce se știe despre terapia hormonală

Terapia hormonală pentru menopauză nu este prescrisă în prezent în mod special pentru tratarea ficatului gras. Totuși, cercetările sugerează că estrogenul ar putea avea efecte favorabile asupra sănătății hepatice și asupra sensibilității la insulină.

Un studiu restrâns, publicat în 2023 în Scientific Reports, a arătat că femeile aflate la postmenopauză care au folosit timp de un an un plasture cu estrogen au avut o prevalență a ficatului gras cu aproape 28% mai mică. Administrarea orală a estrogenului nu a produs același rezultat, posibil pentru că hormonul trece prin ficat înainte de a fi metabolizat.

Modul de administrare pare, prin urmare, important, însă dovezile nu sunt încă suficiente pentru ca terapia hormonală să fie recomandată exclusiv în scopul prevenirii sau tratării ficatului gras. Dr. Al-Deek vorbește despre argumente biologice solide pentru un posibil efect protector al estrogenului, dar subliniază că sunt necesare cercetări suplimentare.

Legătura cu sănătatea inimii

Boala hepatică steatozică asociată disfuncției metabolice nu afectează doar ficatul. Ea face parte dintr-un spectru mai larg de dereglări metabolice și este legată inclusiv de riscul cardiovascular.

Din acest motiv, evaluarea femeii la menopauză ar trebui să includă și verificarea riscului metabolic și cardiovascular, nu doar gestionarea unor simptome precum bufeurile. Monitorizarea medicală este importantă mai ales pentru că ficatul gras poate progresa fără semne clare.