Legătura dintre vitamina B12 și cancer este mai complexă decât părea inițial. Cercetările recente arată că atât nivelurile foarte scăzute, cât și cele excesiv de ridicate pot fi asociate cu evoluții nefavorabile, fără să demonstreze însă că vitamina provoacă direct apariția tumorilor.

Vitamina B12, numită și cobalamină, are un rol esențial în formarea ADN-ului, maturizarea globulelor roșii, protejarea nervilor și procesarea grăsimilor și aminoacizilor. O găsești în mod natural mai ales în alimentele de origine animală, astfel că o dietă strict vegetală poate crește riscul de deficit. Problemele care afectează absorbția nutrienților pot duce, de asemenea, la valori insuficiente.

Pentru că este implicată în producerea și repararea ADN-ului, vitamina B12 a fost analizată de cercetători în legătură cu formarea mutațiilor și a tumorilor. Ipoteza inițială era că lipsa vitaminei ar putea împiedica repararea ADN-ului, însă unele studii au atras atenția asupra unei situații neașteptate: nivelurile mari de B12 observate la persoane cu cancer pulmonar, mamar, esofagian sau colorectal.

De ce cresc valorile

O concentrație ridicată măsurată în sânge nu reflectă automat cantitatea de vitamină consumată prin alimentație sau suplimente. Organismul depozitează, folosește și transportă B12, iar cancerul poate influența toate aceste procese.

Ficatul păstrează rezerve importante de vitamină, iar tumorile localizate aici sau cancerele agresive, răspândite în organism, pot modifica depozitarea și eliberarea B12. Unele tumori pot stimula și producerea proteinelor care transportă vitamina prin sânge. În aceste situații, valoarea crescută ar putea fi un semn al unei boli deja existente, nu cauza ei.

Datele din cancerul colorectal

Un studiu publicat în 2026 în revista Cancer Research Communications a urmărit 37.106 pacienți cu cancer colorectal. Analiza, realizată de cercetători de la University of Texas Medical Branch, a folosit date din 108 sisteme medicale internaționale.

Pacienții cu peste 1.000 de picograme de B12 pe litru de sânge au avut o supraviețuire mediană de aproximativ cinci ani, față de aproape 11 ani în cazul celor cu valori normale. După ajustarea datelor în funcție de vârstă, tratament și alte afecțiuni, grupul cu niveluri ridicate avea un risc de deces:

• de aproximativ două ori mai mare decât pacienții cu valori scăzute;
• cu circa 65% mai mare decât al celor cu niveluri normale.

La persoanele cu B12 crescută s-au observat mai frecvent diagnostice în stadiul 4 și apariția metastazelor în primul an, mai ales la nivelul ficatului.

Rolul genei MTR

Analiza unor sute de tumori colorectale a arătat o activitate mai intensă a genei MTR. Aceasta contribuie la producerea unei enzime care folosește vitamina B12 pentru formarea unor componente necesare ADN-ului.

Tumorile cu activitate crescută a genei MTR au fost asociate cu cele mai reduse șanse de supraviețuire. Rezultatele pot indica faptul că tumorile agresive reușesc să utilizeze și să acumuleze mai eficient vitamina B12, pentru a susține multiplicarea rapidă a celulelor canceroase.

Asocieri asemănătoare au apărut și în alte cercetări, însă semnificația clinică a unei valori mari de B12 la pacienții deja diagnosticați cu cancer nu este încă lămurită. O analiză publicată în 2024 a subliniat tocmai această incertitudine.

Riscurile nivelurilor scăzute

Nici deficitul nu a fost exclus din cercetări. Un studiu realizat în Vietnam în 2024, pe 3.758 de persoane cu cancer și 2.995 fără cancer, a identificat o asociere în formă de „U”: atât consumul foarte mic, cât și cel foarte ridicat de vitamina B12 au fost legate de un risc mai mare de cancer decât aportul intermediar.

Cercetarea a fost observațională și s-a bazat pe chestionare despre alimentație. Prin urmare, rezultatele arată o asociere, dar nu pot demonstra că vitamina B12 cauzează cancerul.

Datele disponibile sugerează că valorile anormale ale vitaminei, în special cele foarte mari la pacienții cu cancer, pot reflecta procese produse deja în organism. Necesarul de B12 diferă în funcție de alimentație și de capacitatea de absorbție, iar administrarea sau oprirea suplimentelor nu ar trebui făcută fără recomandarea medicului.